Salut

De obicei, n-am pretentii la formele de salut...fie ca-i bună, servus, serus, țerus, szia, ceau, hello, aloha sau namaste, n-am pretenții... Nici nu-i obligatoriu să mă saluți - poți să-mi zâmbești așa frumos cum n-ai mai zâmbit până acum...

Daaar nu-mi place de niciun fel să fiu salutată cu ce mai faci? ... adică un ce mai faci spus așa, de complezență, în traducere liberă: oricum nu mă interesează, uite, nici nu aștept să îmi răspunzi, tocmai ți-am întors spatele.... Cred că ni s-a întâmplat tuturor. De fapt, chestiile astea, probabil, ar trebui să treacă neobservate. Dar nu pot. Nu îmi doresc să mă întrebi ce fac dacă nu te interesează. Hai să nu ne pierdem reciproc timp. Nici pe mine nu mă interesează ce faci tu. Nu te întreb. Oricum nu întreb des ce fac oamenii. Uneori pentru că ar fi cazul să treacă peste ”bine” ...

De multe ori, lumea se panichează dacă nu le răspunzi cu ”bine” la minunata întrebare. Se trezesc din inerția lor și se uită la tine ciudat - cum adică nu faci bine, ci faci nu știu ce zici tu acolo? Parcă e un standard să existe legătură între ce-mai-faci și bine-fac. Bine, pa!

:)